Exerciţiile de gimnastică medicala utilizate în combaterea obezităţii la copii pun accentul în special pe exerciţiile respiratorii, exerciţiile abdominale şi pe cele articulare, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a face ca recuperarea să fie mai atractivă un rol desăvârşit o au şi exerciţiile cu caracter aplicativ.

Gimnastica medicală induce asupra organismului o serie de efecte, cum ar fi:

  1. efecte morfogenetice;
  2. efecte funcţionale sau fiziologice;
  3. efecte educative;
  4. efecte profilactice;
  5. efecte terapeutice;
  6. efecte psihice;

Aceste efecte sunt deosebit de eficiente, dacă antrenamentul (pregătirea fizică pentru efort) începe în prima copilărie şi se continuă fără întrerupere pe toată durata creşterii şi dezvoltării.

Efectele morfogenetice – se răsfrâng în special asupra componentelor aparatului locomotor: sistem osos, articular, muscular, structuri periarticulare, producând următoarele

modificări:

– oprirea şi chiar corectarea unor deficienţe fizice cauzate de instalarea obezităţii: cifoze compensatorii, hiperlordoze, abdomen proeminent şi hipoton, picior plat), ca şi atitudinea generală a corpului;

– scăderea în greutate, tonifierea musculaturii, înlocuind aspectul diform al ţesuturilor adipoase.

            Efectele funcţionale sau fiziologice – sunt consecinţa efectelor morfogenetice.

  1. La nivelul aparatului locomotoraceste efecte au urmatoarele roluri:

– menţin mobilitatea şi stabilitatea articulară;

– ameliorează proprietăţile muşchilor: troficitatea, elasticitatea, excitabilitatea şi, prin sincronizarea unităţii motorii, contractilitatea;

– cresc debitul sanguin muscular de la 4 la 80 ml/min/100g muşchi, mărire datorată mobilizării

capilarelor de rezervă, cât şi dilatării capilarelor ce irigă muşchiul în repaus;

– produc modificări biochimice importante: scade cantitatea de potasiu, creşte cantitatea de Na, Ca, Mg şi Fe, fierul fiind în strânsă legătură cu cantitatea de mioglobină; creşte cantitatea de glicogen, fosfolipide şi fosfocreatină, substanţe care asigură creşterea potenţialului energetic al muşchilor;

– realizează coordonarea mişcării şi a preciziei gesturilor;

– promovează secvenţialitatea normală a mişcării, contribuind la formarea schemei motorii corticale;

  1. b) La nivelul aparatului respirator:

– intensifică schimburile gazoase la nivel pulmonar şi tisular;

– cresc volumele şi capacităţile pulmonare;

– creşte elasticitatea toracică şi complianţa pulmonară;

– ameliorează indicii funcţionali;

– creşte frecvenţa respiratorie, dar tardiv se instalează bradipneea;

– creşte amplitudinea mişcărilor respiratorii de la 5-7 la 9-15 cm;

– numărul respiraţiei pe minut scade;

– restructurează actul respirator, prin reglarea conştientă a respiraţiei: creşte posibilitatea trecerii rapide de la respiraţia diafragmatică la cea toracică şi invers; reglează apariţia expiraţiei, după încetarea contracţiei muşchilor inspiratori; creează conexiuni reflex-condiţionate noi, adaptând respiraţia tipului de exerciţiu fizic;

  1. c) La nivelul aparatului cardio-vascular:

– creşte viteza de circulaţie a sângelui arterial şi venos, uşurând astfel travaliul cardiac, prin contracţii sistolice mai ample şi mai rare;

– creşte debitul sistolic; scade debitul pe minut, datorită creşterii diferenţei arterio-venoase, care asigură utilizarea eficientă a oxigenului în ţesuturi;

– stimulează deschiderea unor capilare de rezervă, favorizând circulaţia profundă şi eliminarea produşilor toxici de metabolism;

– creşte frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, dar în timp, prin modificări adaptative, se instalează bradicardia, hipotensiunea şi hipertrofia cardiacă.

  1. d) Efectul asupra funcţiilor nutritive şi de eliminare:

– acestea se echilibrează;

– se măreşte puterea de asimilare, activând combustiile, utilizând substanţele de rezervă ale persoanelor supraponderale.

               Efectele educative – se pun în evidenţă prin îmbunătăţirea funcţiei neuro-motorii şi psiho-motorii. Atitudinea corpului, mişcările, gesturile şi toate manifestările cu caracter motric devin, după o exercitare îndelungată, corecte şi mai adaptate necesităţilor. Aceste semne exterioare corespund unor funcţii fizice disciplinate şi coordonate.

Exerciţiile fizice influenţează favorabil funcţiile intelectuale,

moral-volitive şi afective, contribuind la formarea caracterului

şi la desăvârşirea personalităţii.

                 Efectele profilactice – sunt îndeobşte cunoscute, la baza gimnasticii medicale stând ideile de:

– păstrare şi coinsolidare continuă a sănătăţii;

– creşterea şi perfecţionarea  funcţiilor organismului;

– întărirea capacităţii organismului de luptă şi de apărare împotriva îmbolnăvirilor.

                    Efectele terapeutice – se obţin prin gimnastică medicală şi sunt:

– specifice:

– refacerea şi îmbunătăţirea proprietăţilor musculare;

– refacerea sau creşterea mobilităţii normale a articulaţiilor;

– educarea sau reeducarea neuromotorie în tulburările de coordonare şi de echilibru;

– corectarea posturii şi aliniamentului corpului.

 nespecifice:

– stimulatoare sau de relaxare;

– de echilibrare şi sinergie;

– tonifiere funcţională.

              Efectele psihice – constau în încrederea în sine (care la copiii obezi se pierde datorită aspectului neplăcut al corpului), posibilităţile de recuperare, încrederea în terapeut sau în întreaga echipă medicală. Componenta psihologică joacă un rol deosebit de important în obţinerea rezultatelor din combaterea obezităţii la copii. De aceea, sprijinul specialiştilor în domeniu este important pentru susţinerea acestei lupte contra obezităţii.

Program de kinetoterapie a obezităţii la copii-model

Obiective generale de tratament

  1. Scăderea greutăţii corporale;
  2. Îmbunătăţirea/creşterea capacităţii de efort a organismului;
  3. Îmbunătăţirea respiraţiei şi mărirea ventilaţiei pulmonare;
  4. Tonifierea generală a organismului şi în mod deosebit a musculaturii abdominale;
  5. Înlăturarea afecţiunilor asociate;
  6. Stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea unui consum energetic crescut, mărind durata şi activitatea reacţiilor de oxidare celulară;
  7. Prevenirea instalării altor afecţiuni generate de obezitate;

Mijloace, metode şi procedee folosite

  1. Masaj
  2. Stretching (de încălzire)
  3. Gimnastică medicală:

– gimnastică articulară;

– exerciţii aplicative;

– gimnastică respiratorie;

– gimnastică abdominală;

  1. Stretching (pentru relaxare)

Exercitiile de incalzile

Ex. 1: Stând cu membrele inferioare uşor abduse, spatele drept, flexia membrelor superioare cu degetele întrepătrunse şi palmele orientate cranial; împingerea cranială a acestora şi menţinere 20 secunde; inspir lent pe nas,  expir de doua ori

lent pe gură.

Ex. 2: In sezut, membrele inferioare uşor abduse şi genunchii extinşi; flectarea trunchiului până când palmele ating solul, menţinere 20 secunde, un inspir lent pe nas, expiră de doua ori  lent pe gură.

Ex. 3: In sezut, membrele inferioare uşor abduse şi genunchii extinşi, flexia membrelor superioare cu degetele întrepătrunse şi palmele orientate cranial; înclinarea la maximum a trunchiului spre stânga – dreapta, menţinere 20 secunde, inspir profund pe nas, expira de două ori lent pe gură.

Ex. 4: Pe genunchi, sprijin pe antebraţe, se apleacă trunchiul pe antebraţe. Execuţie şi postură finală – pornind de la poziţia în care spatele este paralel cu solul se rotunjeşte cât de mult posibil şi se menţine 20 de sec. Grupele musculare vizate sunt marele dorsal, trapezul mijlociu şi inferior.

Ex. 5: Stând cu picioarele abduse până la nivelul umerilor, se realizează o flexie cu rotaţia trunchiului iar membrele superioare în flexie maximă. Se menţine poziţia 20 de sec. şi

se repetă pe ambele părţi. Grupele musculare vizate sunt erectorii spinali şi muşchii oblici.

Ex. 6: Şezând pe genunchi, trunchiul şi membrele superioare

flectate, membrele superioare, palmele pe sol, privirea spre podea; întinderea la maxim a membrelor superioare, menţinere 20 – 30 secunde; un inspir profund pe nas, două expiruri profunde pe gura.

Ex. 7: Decubit dorsal, ridicarea unui membru inferior (stânga/dreapta), genunchiul extins; aducerea lui cât mai aproape de trunchi, menţinerea poziţiei 20 secunde; un inspir profund pe nas, expira lente pe gură de două ori;

Gimnastică medicală

Ex. 8: Din mers se execută circumducţii ale membrelor superioare în plan anterior T1- 8; circumducţii ale membrelor superioare în plan posterior T1 – 8.

Ex. 9: Din mers se execută ducerea membrelor superioare prin înainte sus T1-2, cu rotaţie şi flexia trunchiului apoi atingerea podelei cu palmele T3-4.

Ex. 10: In sezut, sărituri ca mingea pe ambele picioare iar la fiecare 5 sărituri, flexia simultană a membrelor inferioare la piept.

Ex. 11: In sezut, săritura corzii alternativ prin efectuarea triplei flexii a fiecărui membru inferior.

Ex. 12: Mersul „piticului” T1-8; după cei opt timpi pauză şi deplasare prin mers obişnuit asociat cu exerciţi de respiraţie ample; se repetă de 2-3 ori;

Ex. 13: Din patrupedie, flexia şi extensia membrelor inferioare, T1- 8, alternativ.

Ex. 14: Ciclu de exerciţii: genuflexiuni la scara fixă cu tălpile aşezate pe prima treaptă (10) – căţărare pe scară – coborâre – alergare până la trambulină – sărituri pe trambulină –

sărituri pe sol pe ambele picioare (stânga/dreapta, înainte/înapoi, pe loc, cu deplasare) – pe un picior (stânga/dreapta, înainte/înapoi, pe loc, cu deplasare) – alergare înapoi la scara fixă de unde s-a început exerciţiul

Ex. 15: Decubit dorsal – flexia trunchiului concomitent cu aducerea genunchiului drept la piept T1 (mâinile se aşează pe genunchi în timpul ridicării); T2 revenire, ridicarea trunchiului concomitent cu aducerea genunchiului stâng la piept T3, revenire T4 – exerciţiul se efectuează pe timpi respiratori – 3 serii × 8 repetări.

Ex.16:Decubit dorsal – membrele inferioare ridicate la 45° – forfecări – 3 serii × 5 repetări.

Ex.17: Decubit dorsal – membrele inferioare ridicate la 90°, împingerea în sens cranial a acestora prin ridicarea bazinului. Exerciţiul se repetă de 10 ori.

Ex.18: Decubit dorsal, tălpile sprijinite pe sol ridicarea şi coborârea bazinului. Exerciţiul se repetă de 10 ori.

Ex.19:Decubit dorsal, tălpile sprijinite pe sol se vor executa respiraţii abdominale (3-4 respiraţii).

Ex. 20: Decubit dorsal – membrul inferior drept cu genunchiul flectat este aşezat peste membrul inferior stâng în dreptul genunchiului (membrul inferior stâng este uşor flectat cu talpa pe sol); membrul superior stâng flectat din articulaţia cotului, palma la ceafă, membrul superior drept pe abdomen – se execută flexia trunchiului pe bazin– 3 serii × 8 repetări.

Ex. 21: Decubit dorsal, membrele inferioare uşor flectate şi abduse cu tălpile pe sol se execută flexia trunchiului pe bazin cu membrele superioare întinse în faţă – 3 serii × 8 repetări.

Ex. 22: Din patrupedie cu un gymball la nivelul abdomenului dezechilibrări stânga/dreapta, anterior şi posterior.

Ex. 23: Decubit ventral pe gymball fără punct de sprijin – exerciţii de echilibru, controlate de kinetoterapeut

Ex. 24: Ciclu de exerciţii: alergare –căţărare la scara fixă – coborâre de pe scară – alergare pe partea îngustă a băncii de gimnastică – mersul „piticului” până la saltea – târâre braţ picior opus – târâre numai cu ajutorul antebraţelor – ridicare în stând – sărituri pe loc – alergare înapoi pre locul de unde a plecat.

Ex. 25: Mers la covorul rulant, la început unghiul pantei mai mic, apoi se va creşte treptat – 5 – 7 minute

Ex. 26: Exerciţii de echilibru pe placa de echilibru sau disco-sit din poziţia

stând sau şezând.

Exercitii de stretching (pentru relaxarea musculaturii)

Ex. 27: Stând, cu membrele inferioare abduse, genunchii extinşi, mâinile prind glezna – se încearcă să se apropie trunchiul cât mai mult de membrele inferioare – menţinere 20 secunde; un inspir pe nas, două expiruri lente pe gură.

Ex. 28: Decubit ventral se execută extensia trunchiului şi a membrelor inferioare, încercând să se prindă gleznele cu mâna de aceeaşi parte, astfel se accentuează extensia – menţinere

10 secunde.

Ex. 29: Şezând pe genunchi, se execută extensia trunchiului şi gâtului, mâinile sprijinite pe fiecare picior – menţinere 10 secunde.

Ex. 30: Şezând cu membrele inferioare abduse – membrul inferior stâng cu genunchiul flectat, celălalt cu genunchiul extins – ambele mâini prind glezna membrului inferior extins – întindere şi menţinerea poziţiei 20 secunde.

In timpul programului de kinetoterapie  pacienţilor trebuie să le fie verificată frecvenţa cardiacă şi respiratorie în scopul monitorizării funcţiilor vitale în timpul efortului şi adaptării acestuia în funcţie de posibilităţile individuale.

Bibliografie

  1. ANDERSON, B. (1988), Stretching, Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Centrul de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti;
  2. BACIU, I. (1977) , Fiziologie, Ediţia a II-a revizuită, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică;
  3. CORDUN, M. (1999), Kinetologie medicală, Bucureşti, Editura Axa;
  4. CRĂCIUN, M. (2002), Kinetoprofilaxie, Note de curs, Bacău;
  5. CREŢU, Ş. (1977), Copilul sănătos şi bolnav, Vol. II, Bucureşti, Editura Medicală;
  6. DAMIAN, Ş. (2003), Stretching, secretul flexibilităţii, Editura Corint, Bucureşti;
  7. DRĂGAN, I. (1981), Cultura fizică medicală, Bucureşti, Editura Sport turism;
  8. IONESCU, A. (1994), Gimnastică medicală, Editura All, Bucureşti;
  9. IONESCU, B. (1988), Diagnosticul bolilor endocrine, Editura Medicală, Bucureşti;

10.IONESCU, B., DUMITRACHE, C. (1990), Tratamentul bolilor endocrine, Editura Medicală, Bucureşti;

  1. LĂCĂTUŞ, D., CREŢEANU, Gh. (1978), Obezitatea, Iaşi, Editura Junimea;
  2. MINCU, I. (1977), Ghidul terapeutic al obezităţii, Editura Sport-Turism, Bucureşti;
  3. MINCU, I., HÂNCU, N. (1993), Obezitatea, Editura Medicală, Bucureşti;
  4. NAMIKOSHI, T. (2002), Shiatsu şi Stretching, Bucureşti, Editura Teora;
  5. PAVEL, I., SDROBICI, D., DUMITRACHE, C. (1991) –Obezitatea, Editura Medicală, Bucureşti;
  6. ŞERBAN, D. (2003), Stretching – secretul flexibilităţii, Editura Corint, Bucureşti;
  7. TATIANA B, (2006), – Kinetoterapia – o alternativă în combaterea obezităţii, EduSoft, 2006, Bacau